Care ar fi concluziile după șansa ratată denaționala lui Iordănescu?
Scoaterea din joc a lui Stanciu = avantaj Olanda
Plecați la drum cu un flanc stâng format din Bancu și Coman sau Mihăilă, am jucat meciul decisiv cu Mogoș și Hagi în acea zonă a terenului, iar Ronald Koeman a știut cum să speculeze fiecare slăbiciune din angrenajul gândit de Edward Iordănescu. Înainte de a muta jocul în zona noastră slabă, experimentatul selecționer batav s-a asigurat, însă, că îl scoate din joc pe Nicolae Stanciu și ne lasă, astfel, fără centrul de comandă al echipei.
Sclipitor cu Ucraina, dar criticat de unii specialiști pentru evoluțiile cu Belgia și Slovacia, decarul nostru de facto a fost redus la tăcere de cuplul de mijlocași central format din Reijnders și Schouten, care au făcut o partidă perfectă din punct de vedere tactic.
În timp ce ambii mijlocași olandezi au fost foarte preocupați de impunerea ritmului de joc și închiderea culoarelor de la mijlocul terenului, Stanciu, pe cale de consecință, a absentat în totalitate. Incapabil să se demarce între linii, nu a mai fost factorul dezechilibrant, nu s-a conectat deloc cu Denis Drăguș și nu a avut un aport notabil nici pe faza defensivă. Cu Stanciu tras pe linie moartă de indicațiile clare ale lui Koeman, întreg jocul nostru ofensiv s-a prăbușit sub presiunea pusă de mijlocașii olandezi.
Diferența s-a făcut la extreme
Odată lucrurile reglate tactic în ceea ce privește lupta de la mijlocul terenului, jocul de șah s-a mutat pe cele două benzi, acolo unde batavii au fost mult mai inspirați și de unde au adus pericol permanent. Gakpo nu doar că a deschis scorul la o fază la care Niță a greșit, dar l-a terorizat timp de un meci întreg pe Rațiu, care nu a mai repetat performanța bună din meciurile din grupă. Introdus și el la pauză, Malen a punctat de două ori, fiind o extremă totuși diferită: foarte rapidă, tehnică, perfectă pe contraatac.
Dacă starurile olandeze s-au ridicat la nivelul așteptat de compatrioții lor, extremele noastre, anis Hagi și Dennis Man, au avut foarte puține momente în care au putut ieși în evidență. Atacantul de la Parma putea marca în prima repriză după o fază personală, în timp ce Hagi junior a părut prea preocupat de faza defensivă pentru a avea rostire în treimea adversă. Șterși, ambii au făcut un meci modest, în care nu au primit nici spațiul, nici timpul necesar pentru a ataca poarta, a șuta des de la distanță sau a-l chema la combinații pe Drăguș.
Pe Iordănescu l-a părăsit inspirația
La nivelul celor două bănci tehnice, duelul a fost câștigat cât se poate de clar de către Ronald Koeman, care a dus meciul în zona în care i-a convenit cel mai mult, apoi a știut să-l controleze prin schimbările făcute și prin modul în care elevii săi i-au interpretat partitura. De cealaltă parte, Iordănescu a preferat să-l trimită pe emotivul Racovițan în centrul defensivei și să-l mute pe Burcă în stânga după accidentarea lui Mogoș, preferând să nu mizeze pe Deian Sorescu pentru a nu expune și mai mult flancul și așa vulnerabil. Dar, cu fiecare șarjă a lui Malen sau Simons, decizia sa a părut din ce în ce mai puțin corectă.
La capitolul schimbări, fiul lui Anghel Iordănescu rămâne dator într-o partidă în care putea face mai multe. A încercat să dea restartul ofensiv cu Cicâldău, Alibec și Mihăilă, însă nici cele trei alegeri nu s-au dovedit cele mai fericite, neaducând plusul de agresivitate la mijlocul terenului sau pe cel de imaginație în atac.
România revine acasă după patru meciuri și o calificare în fazele eliminatorii ale unui turneu final după 24 de ani. Și o face cu capul sus, recâștigând respectul microbistului.
Source link